Mi-e frică. Mi-e frică de ce o să fie mai încolo. Dar în acelaşi timp mă simt pregătită, gata să lupt, gata să înfrunt totul. Promit că voi reuşi, dar nu de fiecare dată. Îţi mulţumesc Ţie, pentru că eşti Singurul care a fost MEREU, ACOLO, doar pentru mine. Nimic nu mă mai poate unge pe suflet şi te aştept în continuare. Încă mi se pare că nu am nicio legatură cu cea pe care o văd mereu, dimineaţa în oglindă. Nu sunt eu cea de acum, nu sunt eu cea de după, nu sunt eu cea de ieri. Nu am fost, nu sunt, nu voi fi EU. Am crezut mereu că visele devin realitate doar atunci când crezi cu adevărat în ele şi lupţi pentru a le atinge. Am căutat mii de răspunsuri, dar nu m-am ales decât cu mai multe întrebări. Într-un final, am rămas dezamăgită de toţi, jur. Poate că greşeala mea cea mai mare e că sunt convinsă că voi ajunge o învingătoare. Dar poate nu va fi aşa şi poate niciodată nu o să am parte de ceea ce-mi doresc, şi nimeni nu ştie.. (Atunci când vei pleca – vei lua jumătate din mine, pentru că pe tine te iubesc cel mai mult. Nu o să uit niciodată seara în care m-ai auzit plângând şi ai venit repede la mine să mă linişteşti, ci nu ai stat cu mâinile în sân, fără să-ţi pese. M-ai ascultat şi ai încercat să-mi înţelegi vorbele, chiar dacă vocea îmi tremura foarte tare şi aproape că nu mai puteam respira. De fiecare dată când voi auzi numele tău, voi zâmbi din inimă, mulţumindu-i lui Dumnezeu că am parte de un înger, lângă mine, pe pământ. Tu îmi înţelegi durerea cel mai bine, te ştiu..) Închei. Am crezut că o să-mi facă bine să scriu, dar nu.

Nu, nu pleca. Să nu te gândești vreodată să pleci. Eu nu am să te las. Brațele mele au uitat de singurătăți și de pustiu. Nu, nu pleca. Nici să nu te gândești să o faci vreodată. Mi-ar lipsi cumplit toate acele “bună dimineața” și “noapte bună” spuse pe un ton adormit. Mi s-ar părea nefiresc să-mi spună altcineva cât de așa sau de altfel sunt. Mi s-ar părea nelalocul lui ca tot ce am plănuit pentru “doi” să nu se întâmple. Nu, nu pleca. Să nu te gândești vreodată să pleci. Cine altcineva ar putea înțelege că atunci când sunt distantă nu înseamnă că nu mai iubesc, ci că așa sunt eu, ciudată? Cine altcineva ar ști că nu-mi place să gătesc, dar uneori, o fac doar pentru că tu ai poftă de ceva bun? Nu, nu pleca. Eu nu am să te las. Pentru că te iubesc și pentru că am inima prea plină de tine. Nu, nu pleca. Nici să nu te gândești să o faci vreodată.

cel mai frumos gen de femeie

Unora le plac blondele, altii prefera brunetele, unii se dau in vant dupa roscate. Unii prefera femeile slabe, altii mai plinute, unii cele cu pistrui, altii cele cu parul scurt. Gusturile nu se discutam de aia e si frumos. Suntem liberi sa alegem ce vrem, sa gustam fix ce ne place. In capul fiecarui barbat exista o idee despre cum sa arate femeia ideala. Vrem, nu vrem ne gandim la asta. Ne place sa fie senzuala, tandra, poate ne place o femeie sigura pe ea, poate una foarte sensibila si naiva. Fiecare cu filmul lui. Exista femeia “de bifat”. Femeia aia pe care orice barbat o vrea langa el la un moment dat. E o chestie de marcat. Toti ne gandim la ea, unii au avut asa ceva langa, altii nu. Exista femeia ..femeie. Aia naiva, sensibila, aia care mereu zboara, plina de vise si idealuri. Aia care vrea sa traiasca totul ca in filme, ca in basme, ca in vise. Femeia care crede ca poate ajunge cu tine acolo unde isi doreste. Exista femeia “ideala”. Aia de care te indragostesti pentru ca e asa cum iti place insa in cel mai scurt timp se transforma. Adica a jucat un rol. Este foarte frumoasa si pare sa fie asa si la interior. Eu ii spun femeia tapet. Toate sunt tipuri de femei pe care la un moment dat ni le dorim, cu ardoare. Experienta cu ele este benefica. Poti invata o gramada de lucruri. Si amandoi sunteti mai bogati dupa o astfel de experienta. In general. Mai exista un tip de femeie. Si despre ea vorbim astazi. Intalnesti la un moment dat in viata ta o femeie de genul asta. Habar nu am cum sa o cataloghez. Este o femeie sensibila, normala, nu iti pica fata pe jos cand o vezi, nu iti iese aparent cu nimic in evidenta la prima vedere. Nu este o frumusete care sa te tampeasca, care sa rupa ceva in tine de la prima vedere. Este ceva mult mai tare. Are o privire blanda, patrunzatoare, este o femeia care are multa afectiune si care nu se sfieste sa o impartaseasca cu tine, pur si simplu, natural, fara sa isi puna semne de indoiala, fara sa se gandeasca ca ea ofera prea mult. Este o femeie calda, delicata, completa din multe puncte de vedere. O femeie care te completeaza prin simpla prezenta, o femeie care face exact de trebuie sa faca fix in momentul in care trebuie sa faca. O femeie care o sa actioneze exact asa cum ai vrea tu sa actioneze, o femeie care te va lasa cu gura cascata in clipa in care o sa faca un gest simplu. Un gest care o sa iti placa la nebunie, care o sa te marcheze, prin simplitate si inocenta, prin frumusete si naturalete. Este femeia pe care vrei sa o descoperi in fiecare zi, vrei sa mai te imbogatesti cu putin din bogatia ei. Este genul de femeie care cand ai patit ceva, ai o problema,o sa te priveasca fix in ochi, o sa te mangaie delicat pe fata si o sa iti spuna ca atata vreme cat sunteti amandoi..orice problema se poate rezolva. Este genul de femeie care te pune pe ganduri..si asta e de bine. Te face sa te gandesti ca esti un om fericit. Ca ea te-a ales, ca esti al ei, ca toti au pierdut razboiul asta si ca tu esti singurul care l-a castigat. Este femeia langa care iti faci ganduri, planuri, femeia langa care poti sa visezi, femeia langa care poti sa plangi, sa te impresioneze ceva si sa arati asta. Femeie pe care vrei sa o strangi de mana pe strada, femeia langa care vrei sa si dormi nu doar sa te culci, este femeia aia cu care diminetile friguroase ti se par calde, femeia cu care vrei sa stai toata ziua in pat, doar sa o vezi acolo, cu tine…doar voi, voi doi. E femeia cu care nu vrei sa pari altceva decat ceea ce esti, nu vrei sa o impresionezi prin ceea ce nu esti…ii spui franc in fata cine esti, ce vrei, cum vrei…este femeia langa care esti gol si atunci cand esti imbracat. Este femeia care te intelege, care te mangaie si iti spune o vorba buna, din suflet. Nu vrea sa fii zmeul zmeilor, nu vrea sa te dai leu. Ea te vrea fix asa cum esti. Ala de care s-a indragostit ea. Femeia asta stie sa gestioneze perfect o relatie. Stie ca nu esti doar al ei, stie ca ai prieteni, ca vrei sa iesi cu ei, intelege ca nu mergi cu ea in locul X doar pentru ca nu iti place acolo si nu vrei sa ii strici seara. este intelegatoare si are incredere in tine.iti da o sigurata pe care nicio alta femeie nu o da. Nu asteapta de la tine chestii pe care nu poti sa le oferi. Nu vrea sa te bage in filmele ei care tie nu iti plac. Nu vrea sa faca din tine nimic altceva decat ceea ce esti. Femeia asta stie una si buna..ca trebuie totul sa fie natural, firesc. Te vrea fix asa cum esti. Cu glumele tale cateodata proaste, cu carisma ta, cu imaturitatea ta. Te vrea asa alintat, cateodata nesigur, te vrea pentru umorul tau, pentru ca mereu esti optimist, mereu esti cu zambetul pe buze. Te vrea pentru ca esti timid, retras, te vrea pentru ca spui ca nu ai nevoie sa socializezi intr-o seara si ea chiar apreciaza asta si te lasa in pace, te vrea pentru copilariile din capul tau, te vrea pentru ca esti cu picioarele pe pamant, te vrea pentru ca ii oferi siguranta, maturitate. Te vrea pentru dragostea pe care o oferi, te vrea pentru stangaciile tale, pentru slabiciunile tale, pentru bunatatea ta. Te vrea pentru ca esti altruist, te vrea pentru ca spui tampenii cateodata la care ea se amuza, te vrea pentru ca te superi aiurea pe o prostie, te vrea pentru ca ii dai un mesaj gol la cinci dimineata si asta inseamna ca te gandesti la ea. Femeia asta este cea care te face sa iti reconfigurezi traseul. Sa vezi unele lucruri la ea care sa iti placa enrom de mult si la care nu te gandeai niciodata. Si uite asa..ajungi in mijlocul patului cu aceasta femei si ai in coltul gurii un zambet tamp in timp ce ea se alinta in bratele tale si spune lucruri simple si frumoase. Este o treaba greu de explicat. Femeia asta este un pachet minunat. Adica este o combinatie letala. O combinatie frumoasa. Cea mai frumoasa. Femeile aste sunt un palat care la interior arata la fel de bine ca la exterior. Nu este nimic lasat de izbeliste. Totul este asezat cu grija la locul lui. Este un univers in care vrei sa ajungi si nu iti doresti sa mai iesi. Este o usa pe care odata ce ai intrat vrei sa o inchizi cu o mie de zavoare. Sa nu intre nimeni si nici tu sa nu mai iesi de acolo.

Cred că sunt puține persoane care mă cunosc cu adevărat. Nu pot spune că sunt un om simplu sau ușor de înțeles. Sunt o fire contradictorie, complicată. Și apreciez enorm oamenii care încearcă să mă înțeleagă și nu se grăbesc să mă judece. Sunt zile în care comfortul patului meu îmi aduce cea mai mare satisfacție, dar sunt și zile în care mă pun în mișcare și la sfârșitul zilei, când trag linie, sunt uimită și eu de câte am reușit să fac. Sunt momente când devin egoistă, când mă gândesc doar la mine și trebuie să recunosc că uneori, lucrul asta m-a scutit de câteva suferințe în plus la momentul respectiv, dar m-a și dezavantajat în timp. Mă înspăimântă ideea de a fi neputincios. De a privi un lucru, o situație, un moment fără a putea face nimic pentru a-l schimba. Mă înspăimântă faptul că deseori, realitatea te ajunge din urmă și îți arată cât ești de “mic”… pentru că da, uneori, nu e vorba doar de voință. Uneori, oricât de mult ai vrea să fie altfel, nu îți stă în putință să poți schimba acel ceva. Cred în DOI, cred în prieteni deși până și prietenia a devenit în momentul de față un lucru relativ, cred ca nu-ți ajunge o viață pentru a cunoaște un om cu adevărat, cred că printre lucrurile pe care ar trebui să le trăim de mai multe ori în viață se numără copilăria. Copilaria€… mi-ar plăcea să vorbesc mai mult despre asta, dar devin nostalgică atunci când o fac. Nu vreau să devin nostalgică acum. Iubesc marea. Nu mă satur niciodată să o privesc, să o miros, să o gust. Pentru mine e un infinit care nu mă sperie, ci mă încântă. Iubesc oamenii frumoși sufletește. Mă inspiră și mă fac să cred că dacă vor, oamenii chiar pot fi buni. Nu am întâlnit mulți, dar aceia pe care i-am întâlnit mi-au dăruit puțin din lumea lor, înfrumusețând-o și pe a mea. Am descoperit astfel, că încă mai sunt oameni care dăruiesc pur și simplu, fără să aștepte ceva în schimb. Sunt omul care iubește fără să fie gelos. Pentru unii oameni asta e un paradox, pentru că în mod greșit, în prezent, iubirea e asociată cu gelozia și invers. Fals, fals, fals. Având o experiență destul de ciudată, dar extrem de educativă, alături de un om extrem de gelos m-a făcut să văd lucrurile diferit, să vreau să nu intru și eu în categoria femeilor care controlează obsesiv telefoanele, buzunarele și căsuțele de email ale partenerilor lor așteptând să găsească ceva( cu toate ca uneori fac asta ). . Îmi place să cred că am ajuns în punctul în care îmi pot da seama că ceva nu este în regulă din atitudinea omului de lângă mine. Mi se pare mai simplu și mai puțin extenuant. Prima variantă e o pierdere inutilă de timp și de energie. Îmi place viața. Îmi place să mă simt bine, să fac ce-mi place, să am în preajmă oameni alături de care mă pot dezvolta. Îmi place să dansez și dansez oricând am chef. Îmi place muzica bună, pe care nu pot să o trăiesc decât dacă o cânt, chiar dacă nu am cine știe ce voce. Îmi plac concertele live și de fiecare dată mă întorc de la ele fără glas, dar plină de viață. Îmi place romantismul, dar nu dus la extrem. Îmi plac săruturile pe frunte și îmbrățișările lungi. Imi place să îmbrățișez oamenii, să îi fac să zâmbească atunci când au puține motive să o facă, să râd zgomotos, să plâng în hohote și să îmi iau bolovani de pe suflet, să ascult muzica tare, să citesc, să scriu, să lenevesc dacă așa am chef, să ascult, să vorbesc, să tac dacă așa simt nevoia, să iubesc, să îmi fie dor, să fiu copil atunci când vreau să fiu răsfățată, să am dreptate, să demonstrez că am dreptate, să am sentimentul că sunt liberă ca pasărea cerului, să mă joc, să fac glume, să văd filme care să mă emoționeze până la lacrimi, să fac poze și nu pentru că sunt narcisistă ci pentru că pur și simplu iubesc amintirile, să îmi exteriorizez sentimentele. Im place armonia, apropierea, înghețata cu ciocolata, parfumurile dulci, eleganța, diplomația, prietenia, fructele de pădure, mâncarea gustoasă cu un număr mare de calorii, dulciurile de orice fel, cafeaua cu lapte și cu trei lingurițe de zahăr, patul meu cu cele două perne, oamenii cu bun simț, surprizele plăcute, zâmbetele neașteptate, lacrimile de bucurie, zilele în care sunt optimistă până la cer și înapoi, nopțile în care dorm profund, cerul plin de stele, soarele primăvăratec, toamna, vinul fiert cu scorțișoară și gutui, săruturile scurte și copilăroase, marea, rutina aceea plăcută, sa stau in pat cu iubitul la filme, simplitatea. Nu îmi plac oamenii aroganți. Oamenii care se cred superiori, deși intelectual sau spiritual, nu sunt. Nu îmi plac oamenii care își rezolvă problemele într-o manieră agresivă. Nu îmi place să fiu tratată ca pe un obiect. Urăsc să mi se impună lucruri sau să aflu lucruri neadevărate despre mine. Nu pot spune că nu mă afectează într-o oarecare măsură, diferită, în funcție de fiecare om în parte, ce văd sau ce aud. Nu pot spune că m-am obișnuit cu răutatea care poate exista în oameni și nici nu cred că o voi face. Nu pot spune că sunt o persoană calmă care trece cu răbdare peste toate mizeriile, dar după ce mă aprind, îmi trece.NU ma sfiesc sa fiu nesimitita uneori ,cateodata e nevoie de tupeu sa te remarci. Mi-am dat însă seama că nu trebuie să demonstrez nimic, nimănui. Că important este să fiu împăcată eu cu mine, să fiu conștientă de lipsuri și să încerc să le acopăr, pentru ca indiferent de situație, să pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-e rușine de ceea ce sunt sau ce am făcut.Pentru ca viata nu consta in a trai;ci pentur cine sau pentru ce traiesti. Am învățat că părinții sunt cea mai mare comoară pe care ne-o dă Dumnezeu. Că indiferent cât greșim, cu ce greșim, în inima și în ochii părinților noștri vom fi mereu cei dintâi și singurii care contează. Am învățat că Dumnezeu îți scoate în cale oameni care să te ghideze în momentele cheie din viața ta. De multe ori, târziu îți dai seama care a fost scopul acelui om apărut în viața ta și de ce în momentul respectiv. Am învățat că iubirea te face să te simți deopotrivă, cel mai puternic și cel mai vulnerabil om de pe pământ. Am învățat că pentru a fi în armonie cu alții, trebuie să ai o relație frumoasă cu tine însuți. Să știi să te ierți, să te accepți, să înveți, să uiți! Si nu in ultimul rand,il iubesc pe Paul !

Mi-aduc aminte prima data cand te-am vazut ..te-am privit in ochi,dar nu am vrut sa privesc dincolo de ei.Imi era teama de ce puteam zari in profunzimea lor. Incercam sa ma ascund dupa fiecare zambet pe care ti-l aratam..dar m-ai prins. Nu ai spus nimic atunci.Doar m-ai cuprins in brate..Ma simteam atat de aproape de tine,incat mirosul parfumului tau imi scalda simturile intr-o mare de placere. Am ramas acolo tacuta pana cand mi-am dat seama ca ar fi cazul sa intrerup acel moment.N-ai zis nimic,m-ai lasat sa plec..Ma simteam vinovata pentru ca nu avusesem curaj sa te privesc cu adevarat. Iar acum..iubesc ce vezi ,si ce ascunzi .Iubesc ce arati sau insinuezi.Iubesc ca esti sau ce imi imaginez.Iubesc ca esti tu si ca esti al meu.Iubesc ce daruiesti sau ce primesti .Iubesc intrebarile tale si raspunsurile.Iubesc indoielile tale dar si siguranta.Te iubesc in simplu si complex . Iubesc ce zici sau ce nu zici.Iubesc amintirile tale,uitarile tale.Iti iubesc mirosul,aroma.Te iubesc in sarut si in distanta.Si iubesc ce iubesti.Eu te iubesc .Te iubesc pentru iubire fara dublu tais.Te iubesc si daca as putea sa nu te iubesc,stiu ca te-as iubi oricum la fel..Te iubesc cu orgoliul de a iubi.Te iubesc pentru ceea ce poti,si ce esti .Iubesc ce afirmi,ce negi.Iubesc ce zici si ce gandesti.Iubesc cat masori si cantaresti.Si iubesc ce pierzi si ce lasi.Iti iubesc bucuria si tristetea .Te iubesc trup si suflet .Te iubesc in crizele tale,si cand esti calm.Iubesc ce ceri si ce dai . Iti iubesc mangaierile.Te iubesc pe moment si pentru totdeauna .Te iubesc in Raiul tau si in Infernul tau.

iubitule..

Iartă-mă pentru acele momente în care am putut şi n-am vrut. Iartă-mă pentru acele dăţi în care nu te-am lăsat să mă săruţi pentru că îmi ştergeai rujul. Iartă-mă pentru cuvintele tăioase şi pentru tonul ridicat cu care ţi-am vorbit uneori. Iartă-mă pentru egoismul meu şi pentru acele momente în care m-am gândit numai la mine. Iartă-mă pentru clipele în care eram prea obosită să te ascult şi nu te-am lăsat să vorbeşti. Iartă-mă pentru că te-am făcut să te simţi mic uneori, pentru că te-am criticat şi ţi-am analizat dur fiecare gest şi fiecare cuvânt. Iartă-mă pentru nervii cauzati din vina mea. Iartă-mă pentru că uneori uit să mă bucur alături de tine. Iartă-mă pentru că sunt atât de nesăbuită şi de impulsivă câteodată. Iartă-mă pentru că îţi cer iertare din tot sufletul abia acum. Te iubesc !

El ..

N-as putea niciodata sa explic cum e el .Poate daca l-ar intalni cineva intr-o zi ,o sa-l vada altfel .Probabil ca fi de acord ca e frumos,cu ochii mari si verzi ,dar n-o sa inteleaga niciodata cum il vad eu .Nici n-are cum altfel,caci eu il privesc prin ochii unei femei indragostite si mi se pare ca e cel mai frumos barbat din lume. Il am in minte si-n suflet,il vad cand inchid ochii ,il simt mereu cand respir ,imi curge prin vene.Dar sa-l descriu cum e el,nu pot. cuvintele m-ar limita ,n-as putea nicicand sa fac pe cineva sa inteleaga ce inseamna el pentru mine ,''frumos'' mi se pare oricum fad si lipsit de consistenta ,sa spun ca e ''fascinant'' e mai mult un cliseu ..desi da,e pur si simplu fascinant,vulnerabil si sigur pe el in acelasi timp ,are un fel de a fi care iti iau ochii ,simpla lui prezenta ma face sa uit ca mai este cineva in jurul meu , am ramas buimaca numai privindu-l si nu stiam ce e in fata mea: un om slab si inocent sau un barbat in toata firea ,nu stiam ce as vrea sa fac ,sa-l iau in brate si sa-l alint sau sa rup hainele de pe el ? Are cel mai frumos zambet si nu stiu ce au vazut altele la el ,dar eu de ochii lui tristi si veseli in acelasi timp m-am indragostit .Era o condradictie ,un mister si pentru mine tocmai toate astea il fac atat de special.Cand l-am cunoscut mai bine am aflat ca imaginea aia perfecta ,era doar o imagine. E un om nesigur ,deghizat in barbatul fatal ..in el se ascunde cel mai trist suflet pe care l-am cunoscut vreodata,neincrezator ,slab ,ezitant ,singur. Nu lasa oamenii sa se apropie de el,cu toate ca se invarte printre ei ca pestele in apa..desi n-am vazut om care sa aibe mai multa nevoie de afectiune. Nu prea il intelegeam la inceput.Sa ai nevoie de caldura ,dar sa stai in intunericul propriilor ganduri ,sa-ti fie foame de iubire. Imi lumineaza privirea cu cel mai frumos zambet ,ca imediat sa-l vad cazand in cea mai adanca depresie,ba ma cauta sa-l iau in brate ,ba ma respinge..nu are incredere in nimeni .Am inteles in cele din urma ca ii e frica sa nu-l las ..Dar spune-mi tu ....Cum as putea sa las omul pe care l-am asteptat tot timpul asta ? E cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata !

Scrisoare catre..

Dragul meu , Te iubesc pentru că iubesc când mă iubeşti, că îţi iubesc buzele şi iubesc să aud când îmi zici că mă iubeşti şi iubesc când mă iei în braţe şi îmi zici că ţi-a fost dor de mine, pentru că suntem perfecţi şi frumoşi împreună, pentru că mă asculţi, pentru că eşti tu şi te iubesc pentru că mă iubeşti pentru ceea ce sunt, nu ce aş putea fi, te iubesc aşa cum eşti: saten, cu doi ochi mari şi verzi, frumos, nebun, pentru că sunt geloasă şi posesivă, pentru că eşti numai al meu şi sunt numai a ta, pentru că viaţa mea s-a schimbat alături de tine,mă ciupeşti, ma gâdili[stiind ca nu imi place sa o faci], pentru că pot sa îţi zic orice, oricând, pentru că şi tu la rândul tău eşti gelos, pentru că îţi poţi da seama de fiecare dată când am ceva, pentru ca nimeni nu mai e ca tine, pentru că mi se face dor de tine dacă nu te văd o oră, pentru că nu vrei să pari ceea ce nu eşti, pentru că nu mă minţi,indiferent de situaţie, pentru că mereu mă ierţi când fac vreo prostie, pentru că ţi-ar păsa daca aş păţi ceva, pentru că ştii să faci cartofi prăjiţi, pentru că ai grijă de mine necondiţionat, pentru că mi-ai zis mai demult că nu vrei să mă pierzi[si desi din pacate am trecut prin asta pot spune ca ma bucur ca s-a intamplat...pentru ca ne-am regasit unul pe altul ],pentru că îmi place cum zâmbeşti şi că îmi plac pozele tale chiar dacă nu iţi zic mereu, pentru că ne inţelegem uneori ca turcii, pentru că nimeni nu mă cunoaşte mai bine decât tine, pentru că atunci când mă întorc acasă de la întalnirea noastră mă gândesc la noi, pentru că ai fi in stare să îmi zici o mie de tâmpenii pe minut care m-ar face să râd, nu să te dispreţuiesc, pentru că m-ai duce în cele mai ciudate şi în cele mai plăcute locuri, pentru că ador sa mă trezesc lângă tine dimineaţa, pentru că mi-ai zis că o sa fiu soţia ta, pentru că atunci când mergi ai pasul mare şi grăbit şi eu mă chinui să te ajung din urmă, pentru că ele mă urasc şi tu mă iubeşti, pentru că mă strângi atât de tare în braţe încât îmi iei aerul, pentru că lângă tine mă simt în largul meu, pentru că dacă ne certăm ştiu că ne vom împăca oricum, pentru ca ador cand dansezi langa mine,pentru ca ma enervezi psihic cand stai si joci fifa si eu sunt langa tine,pentru ca tipi la mine cand nu am grija de mine, pentru ca esti uituc si uiti de existenta mea uneori,pentru ca te intelegi cu frate-miu, pentru ca ... pentru că aş putea găsi mereu motive pentru care te iubesc. Şi iti multumesc ca ma iubesti ,niebunule! Cu iubire,a ta pacoste.

Te iubesc cat se poate de complicat !

Uneori esti prostut, esti un ciudat si un copil. Nu te inteleg si te critic. Dar apoi ma gandesc ca si eu sunt la fel. Sunt ciudata prin felul in care te iubesc si prin felul cum o arat. Sunt un copil rasfatat. Suntem diferiti, dar extrem de asemanatori. Radem la aceleasi glume, ne plac aceleasi lucruri. Eu sunt mai visatoare, tu mai realist. Apoi sunt matura si tu mai copil. Ne contrazicem, ne certam, ne tachinam, dar pana la urma ajungem la acelasi numitor. Cand sunt suparata, faci tot ce iti sta in putinta sa-mi schimbi starea, desi, facand asta, devii putin caraghios. Dar o faci oricum. Ma privesti cand dorm, cand plang, cand rad nebuneste, cand sunt mofturoasa si intoarsa pe dos. Ma privesti in tacere cum te cert, cum iti reprosez si te acuz. Ma privesti cu iubire, cu intelegere. Ma asculti, ma intelegi, ma sfatuiesti, imi spui ca esti mandru de mine si ca ma vrei alaturi pentru totdeauna. Asa, ciudata cum sunt eu. Ma iubesti. Nu stiu exact cum ai ajuns sa faci asta, dar o faci. In cel mai frumos si sincer mod. Iar eu iti multumesc pentru asta. Si eu te iubesc. In cel mai ciudat mod posibil. Al meu. Dar te iubesc! Mereu. Si cand te cert si cand te sarut si cand ma pierd in bratele tale si cand iti intorc spatele daca ma supar. Te iubesc! Nu simplu, ci cat se poate de complicat!.

instabilitate

"Durerea şi dezamăgirea ce l-au cuprins aveau desigur un nume, o semnătură. Era semnătura ei - "suma tuturor femeilor" pe care el le avusese de-a lungul vremii şi pe care el le rănise la rândul lui. Abia acum aflase că nu va mai fi niciodată cel care a fost până s-o întâlnească şi să o aibă în braţele lui. '' Cand am gasit citatul asta mi-am pus un semn de intrebare ..Oare tu chiar ma iubesti atat de mult pe cum imi spui ? Mi-e frica,mi-e frica de tine . N-ai idee cat incerc sa-mi tin in frau sentimentele mele pentru tine.Nu vreau sa ma ranesti ,pentru ca daca ai face asta,as ramane cu nimic. Incerc sa-ti ofer tot ce pot si ce nu pot ca sa fie bine pentru tine,pentru mine,pentru noi .Cu toate ca acum esti in spatele meu si dormi si ma pot intoarce oricand langa tine sa te tin in brate ,mi-e frica. Mi-e frica pentru mine ,maine ai putea sa nu ma mai bagi in seama.Pentru ca asa esti tu..desi incerc sa te cunosc ,de fiecare data cand cred ca incep sa te cunosc mai bine ,faci tu ceva si-mi dai totul peste cap . De ce ? Esti instabil in ganduri ..si ma omoara pe dinauntru chestia asta ,jur ! Si daca ti-as spune toate astea ,nici nu m-ai baga in seama ..vorba aia ''iti intra pe-o ureche si-ti iese pe alta.'' In fine ,ma pun in pat langa tine ..in bratele tale mi-e cel mai bine ,imi gasesc refugiul in tine ! Ai sufletul meu la picioarele tale şi visele la fel. Sperantele mele sunt ale tale toate, asa au fost dintotdeauna. De ce refuzi iubirea?

Un bărbat nu se câştigă prin "nopţile" petrecute la el în dormitor.. O femeie adevărată îl câştigă oferindu-i sufletul ei, oferindu-i iubire, atenţie, înţelegere şi respect. Nu ştiu de ce se plâng unele femei că nu sunt iubite de bărbaţi; când singurele lucruri pe care le oferă ele sunt plăcerile carnale. De aici şi vorba.. ce dai, aia primeşti!

În fiecare dimineaţă, te ridici din pat şi te gândeşti la ziua care vine. Eşti liber. Eşti un creator şi poţi alege. Ai dreptul să-ţi croieşti destinul cum îţi place. Este viaţa ta. Poţi să-i conferi un alt sens. Poţi merge pe un alt drum. Poţi… Dar ştii cum procedăm de obicei? Marea majoritate dintre noi alege drumul obişnuit, drumul bătătorit de alţii! Ne temem de necunoscut, de nou, de luptă şi trecem peste şansa de a fi ca El. Aşa rămânem o posibilitate nerealizată… Vine o zi, însă, când priveşti înapoi şi atunci auzi glasul copilului din tine care te întreabă: “De ce n-ai riscat? De ce nu ai crezut în minunile pe care ai fost în stare să le săvârşeşti?” Iar tu nu ai niciun răspuns. Şi doar asculţi, înfrânt, cum plânge trist copilul pe care l-ai ucis în tine…