O sa fiu bine si de data asta . am pierdut prea multe pana acum , te-am pierdut si pe tine , ca pe multi altii , nu e nimic , o sa fiu tare , am sa rezist , pentru ca roata se intoarce , si candva o sa ne reintalnim , si o sa fie frumos , ca atunci cand mi-am lasat noaptea prietenilor pentru tine , ca de fiecare data cand ne vedeam si ma tineai aproape de tine . nu , nu esti toti , esti tu , esti acel cineva de care am avut nevoie , dar a plecat . sunt puternica , stiu asta , stiu ca o sa rezist ! si tie o sa-ti fie bine . sper din tot sufletul asta . Sa ai grija de tine Pissi , :**

sunt bine

Sunt bine , da , dupa atata timp in care am plans , in care mi-am rememorat greselile , sunt bine . Pot zambi! Da , pot face asta!

dimineata ..

" Vreau sa ma trezesc dimineata in zori, simtindu-te langa mine. As astepta dimineata ca pe un cadou , stiind ca primul lucru pe care il vad e chiar chipul tau de copilas matur si somnoros. Mi-as placea sa te stiu acolo, langa mine. M-as simti ocrotita , iubita si gata de orice provocare a vietii. Tu mi-ai picurat fiori de suflet. Si vreau sa-ti simt fiecare bataie a inimii. Te-as tine strans langa mine si ti-as da drumul doar daca mi-ai cere. Ai fi langa mine si asta mi-ar fi de ajuns. As vrea ca tu sa fi primul lucru care-l vad dimineata. Din nou si din nou. O dimineata cu aroma de cafea si dragoste. O dimineata in care soarele n-ar mai conta, lumea ar putea sa-si inceteze activitatea, iar timpul s-ar putea opri in loc, caci dimineata am conta doar noi doi; noi si gandurile noastre. Mi-ar placea sa-mi impart linistea cu tine. N-am avea nevoie de prea multe cuvinte. Pentru ca simtim si asta ne e de ajuns. Ce rost ar avea cuvintele, cand tot ceea ce mi-as putea dori s-ar afla langa mine ? Te-as tine de mana si te-as privi cu drag. As vrea sa-mi intiparesc in suflet chipul tau matur si totusi copilaros, pentru o zi intreaga. Iar seara ar veni cu dorinta de a te revedea din nou si din nou. Pentru ca nu m-as satura nicicand sa te am in fata mea. Dimineata , m-as trezi putin mai devreme. Si te-as privi dormind. Iar imaginea aceea as purta-o cu mine toata ziua. Te-as trezi cu un pupic cuminte si ti-as spune cat de fericita sunt sa ma trezesc langa tine. Privirea ta de somnoros ar fi cadoul ideal de dimineata. As pretui ca pe niste cadouri divine clipele petrecute langa tine. Cum as putea sa nu pretuiesc micul meu refugiu? Pentru ca ma inspiri, ma sprijini si-mi oferi incredere. Incredere ca voi reusi si incredere ca esti langa mine . Dimineata ar fi un mic ritual al sufletului. Te-as avea langa mine, ti-as darui zambetul si inima mea toata si as lasa-o la tine. Dimineata, as iubi cu sufletul si mintea, m-as lasa prada visului si nu ar mai conta nicidecum ce se intampla afara, pentru ca in sufletul meu ai fi TU. Si nimic altceva n-ar mai avea vreun sens.. pentru ca existi .''

Puțini oameni știu câte lacrimi am ascuns în spatele zâmbetelor calde pe care le-am oferit întotdeauna din toată inima. Puțini oameni știu de câte ori mi-am pierdut speranța și cât m-am luptat ca să o găsesc iarăși. Puțini oameni știu de câte ori mi-a fost pustiită inima. De câte ori abandonată, de câte ori rănită. Puțini oameni știu cât și cum și pe cine am iubit cu adevărat. Puțini oameni știu cât de vinovată m-am simțit uneori și cât de greu mi-a fost să iau anumite decizi i. Puțini oameni știu câte vise mi-am risipit pentru că nu am luptat pentru ele. Puțini oameni știu câtă durere s-a aflat uneori pierdută printre câteva cuvinte. Puțini oameni știu dorul meu. Puțini oameni știu că singurătatea mă copleșește uneori. Puțini oameni știu cât de obosită sufletește mă simt în unele momente. Puțini oameni știu ce gânduri am înainte să adorm sau atunci când mă trezesc. Puțini oameni știu câtă prietenie și dragoste pot să ofer atunci când un prieten are nevoie de mine. Puțini oameni știu toate astea pentru că puțini sunt cei pe care i-a interesat. Puțini cei care au întrebat și puțini cei care au așteptat și răspunsul. Puțini cei care și-au făcut timp și puțini cei cărora le-a păsat. Puțini cei care au ascultat cu toată atenția. Sunt puțini, dar afecțiunea mea pentru ei e invers proporțională cu numărul lor!

vara asta

In vara asta vreau sa fac un lucru pe care nu l-am mai facut, un lucru care sa formeze o amintire noua, cat se poate de frumoasa. In vara asta o sa las deoparte grijile de tot felul si o sa traiesc clipa. Clipa mea, momentul meu. In vara asta o sa incetez sa ma mai gandesc la ceea ce cred ceilalti despre mine si o sa ma bucur de fiecare zi. In vara asta vreau sa imbratisez strans marea si sa-mi rasfat privirea cu un soare mare si luminos care iese din pantecul ei. In vara asta vreau sa am doar prieteni in jur, alaturi de care sa-mi petrec cele mai frumoase zile. In vara asta o sa ascund o raza de soare in sufletul meu pentru zilele in care sunt furtuni. In vara asta vreau sa ma simt cel mai iubit, cel mai frumos, cel mai apreciat om de pe Pamant.

te provoc !

Ia-mă de mană şi spune-mi cât de mult mă iubeşti, exact aşa cum o faci în fiecare zi. Spune-mi că toate lucrurile urâte care vin vor şi pleca la un moment dat. Cumva, mereu te cred când o spui. Sărută-mi pleoapele şi fruntea şi dă-mi sentimentul ăla de siguranţă pe care îl am doar atunci când faci asta. Strânge-mă tare, tare în braţe, ascultă-mi tăcerea şi înţelege-o. Nu-mi spune cât de copil sunt uneori, cât de răsfăţată şi de capricioasă sunt. Astăzi nu o face. Nu-mi face promisiuni dacă nu ai idee cum să le transformi în realitate. Surprinde-mă prin fapte. Lasă-mă să te iubesc aşa cum ştiu eu, un pic ciudat şi la fel de complicat ca până acum. Te provoc!

fa-ti timp !

Sunt lucruri care îmi plac la nebunie şi pe care le fac ori de câte ori am ocazia… Îmi place să citesc. De fapt, nu-mi place, iubesc să fac asta. Îmi place soarele şi marea. Iar combinate… hm, nu-mi doresc nimic mai mult! Îmi place să stau ore în şir cu căştile în urechi, ascultând muzică. Îmi place să dorm. În colţul meu de pat, pe partea stângă, cu perna în braţe. Îmi place să îmbrăţisez oamenii din tot sufletul. Şi nu sunt deloc zgârcită cu asta. Îmi place să râd pe săturate alături de prietenii mei la glume ştiute doar de noi, dar la care ne amuzăm de fiecare dată. Îmi place să ascult şi să povestesc. Îmi place să conduc spre nicăieri şi să descopăr locuri noi care îmi plac. Îmi place să-mi amintesc momentele când m-am simtit cu adevarat fericită. Bucăţile mele de rai. Îmi plac nopţile în care ridicând privirea spre cer descopăr un cer senin, înstelat, cu lună plină. Mi se par atât de romantice. Îmi plac lucrurile care mă uimesc prin simplitatea lor. Hai să lăsăm puţin deoparte scuzele ca “Nu am timp”, “Sunt prea obosit”, “Am avut o zi groaznică”. Timpul e uneori destul de limitat, dar pentru a face lucrurile care te fac să simţi că eşti cu adevărat viu, trebuie să prinzi o fărâmă din acest timp şi să profiţi din plin de ea. Fă-ţi timp şi citeşte o carte. Ieşi la o plimbare. Întâlneşte-ţi prietenii şi îmbraţişează-i. Stai la poveşti cu cineva pe care nu l-ai mai vazut demult. Opreşte-te puţin şi priveşte în sus. Poate vei vedea acolo un soare drăgălaş sau o lună prietenoasă. Poate vei găsi acolo răspunsul pe care îl tot cautai. Fă-ţi timp chiar dacă n-ai timp. Crează-ţi mereu amintiri. Simte că traieşti din plin viaţa!

Îmi pare rău că fugind prin viaţa mea am pierdut atâtea lucruri din vedere... Îmi pare rău că deşi am auzit ce mi s-a spus, de multe ori nu am ascultat; Îmi pare rău că am irosit timp cu oameni care nu erau dispuşi să-şi irosească timpul lor cu mine şi nu am petrecut mai mult timp cu oamenii care şi-au manifestat dorinţa de a-şi petrece timpul cu mine; Îmi pare rău că uneori, comoditatea m-a împiedicat să spun adevărul; Îmi pare rău că nepăsarea mea a rănit cândva oamenii din jurul meu; Îmi pare rău pentru acele momente în care trebuia să tac, iar eu în schimb, am rostit cuvinte care au rănit; Îmi pare rău pentru oamenii pe care i-am îndepărtat cu sau fără voia mea; Îmi pare rău pentru zilele în care în loc să mă bucur de viaţă, m-am lăsat cuprinsă de lene; Îmi pare rău că am lăsat răutatea altora să-mi strice o zi frumoasă; Îmi pare rău pentru lucrurile pe care le-am înţeles prea târziu. Nu-mi pare rău că îmi pare rău. Pentru că astfel ştiu când am greşit, cu ce am greşit şi cui am greşit. Toate astea sunt lecţii pe care nu le-aş fi învăţat de la nimeni altcineva. Pentru că sunt lucruri pe care nu le înveţi decât atunci când le simţi pe propria piele, când te dor, când te rănesc.

Ideea de a pierde pe cineva drag e inspaimantatoare din orice unghi ai privi-o. Stii ca pierderile oamenilor dragi sunt inevitabile la un moment dat, dar pare imposibil sa accepti acest lucru. Fie ca pierzi pe neasteptate sau constient, pierderea e pierdere si nimic nu te poate consola. Ce poti face mai intai? Sa-i spui acelui om drag cat de mult il iubesti? Sa incerci sa te impaci cu tine si cu ideea de ramas bun? E greu de spus cand si daca devii vreodata suficient de puternic sa treci peste durerea unei pierderi. Dar in acele momente esti singur. Chiar si cu o mie de oameni in jur, esti singur. De fapt, ai cea mai proasta companie din cate exista... durerea. Ce e de facut? Habar n-am... Probabil ca oamenii gasesc solutii doar atunci cand sunt pusi fata in fata cu faptul implinit. Si oricat de constienti ar fi ca ceva rau urmeaza sa se intample, niciodata nu vor fi impacati cu ideea. Niciodata! Pentru ca niciodata nu exista "momentul potrivit" pentru a pierde pe cineva.

eu :D

Da, sunt momente cand sunt nesigura. Imatura. Copilaroasa. Sunt momente cand nu stiu sigur ce vreau, daca vreau, pentru cand vreau. Da, de multe ori ma simt lipsita de putere, ma simt infranta. Sunt momente cand rautatea de care ma lovesc ma doboara, ma macina. Da, sunt momente cand simt ca pot face orice si momente cand vreau doar sa dorm si atat. Poate pentru unii sunt slaba, poate pentru altii puternica. Poate sunt si una si alta. Uneori slaba, alteori puternica. Nu sunt cea mai rabdatoare persoana din lume si nici cea mai calma. Ma enervez si pace. Si la fel de repede imi trece. Asta-s eu. Punct.Si-l iubesc pe Vlad ! :D