Nu, nu pleca. Să nu te gândești vreodată să pleci. Eu nu am să te las. Brațele mele au uitat de singurătăți și de pustiu. Nu, nu pleca. Nici să nu te gândești să o faci vreodată. Mi-ar lipsi cumplit toate acele “bună dimineața” și “noapte bună” spuse pe un ton adormit. Mi s-ar părea nefiresc să-mi spună altcineva cât de așa sau de altfel sunt. Mi s-ar părea nelalocul lui ca tot ce am plănuit pentru “doi” să nu se întâmple. Nu, nu pleca. Să nu te gândești vreodată să pleci. Cine altcineva ar putea înțelege că atunci când sunt distantă nu înseamnă că nu mai iubesc, ci că așa sunt eu, ciudată? Cine altcineva ar ști că nu-mi place să gătesc, dar uneori, o fac doar pentru că tu ai poftă de ceva bun? Nu, nu pleca. Eu nu am să te las. Pentru că te iubesc și pentru că am inima prea plină de tine. Nu, nu pleca. Nici să nu te gândești să o faci vreodată.