Îmi pare rău că fugind prin viaţa mea am pierdut atâtea lucruri din vedere... Îmi pare rău că deşi am auzit ce mi s-a spus, de multe ori nu am ascultat; Îmi pare rău că am irosit timp cu oameni care nu erau dispuşi să-şi irosească timpul lor cu mine şi nu am petrecut mai mult timp cu oamenii care şi-au manifestat dorinţa de a-şi petrece timpul cu mine; Îmi pare rău că uneori, comoditatea m-a împiedicat să spun adevărul; Îmi pare rău că nepăsarea mea a rănit cândva oamenii din jurul meu; Îmi pare rău pentru acele momente în care trebuia să tac, iar eu în schimb, am rostit cuvinte care au rănit; Îmi pare rău pentru oamenii pe care i-am îndepărtat cu sau fără voia mea; Îmi pare rău pentru zilele în care în loc să mă bucur de viaţă, m-am lăsat cuprinsă de lene; Îmi pare rău că am lăsat răutatea altora să-mi strice o zi frumoasă; Îmi pare rău pentru lucrurile pe care le-am înţeles prea târziu. Nu-mi pare rău că îmi pare rău. Pentru că astfel ştiu când am greşit, cu ce am greşit şi cui am greşit. Toate astea sunt lecţii pe care nu le-aş fi învăţat de la nimeni altcineva. Pentru că sunt lucruri pe care nu le înveţi decât atunci când le simţi pe propria piele, când te dor, când te rănesc.

Ideea de a pierde pe cineva drag e inspaimantatoare din orice unghi ai privi-o. Stii ca pierderile oamenilor dragi sunt inevitabile la un moment dat, dar pare imposibil sa accepti acest lucru. Fie ca pierzi pe neasteptate sau constient, pierderea e pierdere si nimic nu te poate consola. Ce poti face mai intai? Sa-i spui acelui om drag cat de mult il iubesti? Sa incerci sa te impaci cu tine si cu ideea de ramas bun? E greu de spus cand si daca devii vreodata suficient de puternic sa treci peste durerea unei pierderi. Dar in acele momente esti singur. Chiar si cu o mie de oameni in jur, esti singur. De fapt, ai cea mai proasta companie din cate exista... durerea. Ce e de facut? Habar n-am... Probabil ca oamenii gasesc solutii doar atunci cand sunt pusi fata in fata cu faptul implinit. Si oricat de constienti ar fi ca ceva rau urmeaza sa se intample, niciodata nu vor fi impacati cu ideea. Niciodata! Pentru ca niciodata nu exista "momentul potrivit" pentru a pierde pe cineva.