iubitule..

Iartă-mă pentru acele momente în care am putut şi n-am vrut. Iartă-mă pentru acele dăţi în care nu te-am lăsat să mă săruţi pentru că îmi ştergeai rujul. Iartă-mă pentru cuvintele tăioase şi pentru tonul ridicat cu care ţi-am vorbit uneori. Iartă-mă pentru egoismul meu şi pentru acele momente în care m-am gândit numai la mine. Iartă-mă pentru clipele în care eram prea obosită să te ascult şi nu te-am lăsat să vorbeşti. Iartă-mă pentru că te-am făcut să te simţi mic uneori, pentru că te-am criticat şi ţi-am analizat dur fiecare gest şi fiecare cuvânt. Iartă-mă pentru nervii cauzati din vina mea. Iartă-mă pentru că uneori uit să mă bucur alături de tine. Iartă-mă pentru că sunt atât de nesăbuită şi de impulsivă câteodată. Iartă-mă pentru că îţi cer iertare din tot sufletul abia acum. Te iubesc !

El ..

N-as putea niciodata sa explic cum e el .Poate daca l-ar intalni cineva intr-o zi ,o sa-l vada altfel .Probabil ca fi de acord ca e frumos,cu ochii mari si verzi ,dar n-o sa inteleaga niciodata cum il vad eu .Nici n-are cum altfel,caci eu il privesc prin ochii unei femei indragostite si mi se pare ca e cel mai frumos barbat din lume. Il am in minte si-n suflet,il vad cand inchid ochii ,il simt mereu cand respir ,imi curge prin vene.Dar sa-l descriu cum e el,nu pot. cuvintele m-ar limita ,n-as putea nicicand sa fac pe cineva sa inteleaga ce inseamna el pentru mine ,''frumos'' mi se pare oricum fad si lipsit de consistenta ,sa spun ca e ''fascinant'' e mai mult un cliseu ..desi da,e pur si simplu fascinant,vulnerabil si sigur pe el in acelasi timp ,are un fel de a fi care iti iau ochii ,simpla lui prezenta ma face sa uit ca mai este cineva in jurul meu , am ramas buimaca numai privindu-l si nu stiam ce e in fata mea: un om slab si inocent sau un barbat in toata firea ,nu stiam ce as vrea sa fac ,sa-l iau in brate si sa-l alint sau sa rup hainele de pe el ? Are cel mai frumos zambet si nu stiu ce au vazut altele la el ,dar eu de ochii lui tristi si veseli in acelasi timp m-am indragostit .Era o condradictie ,un mister si pentru mine tocmai toate astea il fac atat de special.Cand l-am cunoscut mai bine am aflat ca imaginea aia perfecta ,era doar o imagine. E un om nesigur ,deghizat in barbatul fatal ..in el se ascunde cel mai trist suflet pe care l-am cunoscut vreodata,neincrezator ,slab ,ezitant ,singur. Nu lasa oamenii sa se apropie de el,cu toate ca se invarte printre ei ca pestele in apa..desi n-am vazut om care sa aibe mai multa nevoie de afectiune. Nu prea il intelegeam la inceput.Sa ai nevoie de caldura ,dar sa stai in intunericul propriilor ganduri ,sa-ti fie foame de iubire. Imi lumineaza privirea cu cel mai frumos zambet ,ca imediat sa-l vad cazand in cea mai adanca depresie,ba ma cauta sa-l iau in brate ,ba ma respinge..nu are incredere in nimeni .Am inteles in cele din urma ca ii e frica sa nu-l las ..Dar spune-mi tu ....Cum as putea sa las omul pe care l-am asteptat tot timpul asta ? E cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata !