marți, 11 septembrie 2012

dimineata ..

" Vreau sa ma trezesc dimineata in zori, simtindu-te langa mine. As astepta dimineata ca pe un cadou , stiind ca primul lucru pe care il vad e chiar chipul tau de copilas matur si somnoros. Mi-as placea sa te stiu acolo, langa mine. M-as simti ocrotita , iubita si gata de orice provocare a vietii. Tu mi-ai picurat fiori de suflet. Si vreau sa-ti simt fiecare bataie a inimii. Te-as tine strans langa mine si ti-as da drumul doar daca mi-ai cere. Ai fi langa mine si asta mi-ar fi de ajuns. As vrea ca tu sa fi primul lucru care-l vad dimineata. Din nou si din nou. O dimineata cu aroma de cafea si dragoste. O dimineata in care soarele n-ar mai conta, lumea ar putea sa-si inceteze activitatea, iar timpul s-ar putea opri in loc, caci dimineata am conta doar noi doi; noi si gandurile noastre. Mi-ar placea sa-mi impart linistea cu tine. N-am avea nevoie de prea multe cuvinte. Pentru ca simtim si asta ne e de ajuns. Ce rost ar avea cuvintele, cand tot ceea ce mi-as putea dori s-ar afla langa mine ? Te-as tine de mana si te-as privi cu drag. As vrea sa-mi intiparesc in suflet chipul tau matur si totusi copilaros, pentru o zi intreaga. Iar seara ar veni cu dorinta de a te revedea din nou si din nou. Pentru ca nu m-as satura nicicand sa te am in fata mea. Dimineata , m-as trezi putin mai devreme. Si te-as privi dormind. Iar imaginea aceea as purta-o cu mine toata ziua. Te-as trezi cu un pupic cuminte si ti-as spune cat de fericita sunt sa ma trezesc langa tine. Privirea ta de somnoros ar fi cadoul ideal de dimineata. As pretui ca pe niste cadouri divine clipele petrecute langa tine. Cum as putea sa nu pretuiesc micul meu refugiu? Pentru ca ma inspiri, ma sprijini si-mi oferi incredere. Incredere ca voi reusi si incredere ca esti langa mine . Dimineata ar fi un mic ritual al sufletului. Te-as avea langa mine, ti-as darui zambetul si inima mea toata si as lasa-o la tine. Dimineata, as iubi cu sufletul si mintea, m-as lasa prada visului si nu ar mai conta nicidecum ce se intampla afara, pentru ca in sufletul meu ai fi TU. Si nimic altceva n-ar mai avea vreun sens.. pentru ca existi .''

duminică, 2 septembrie 2012

Puțini oameni știu câte lacrimi am ascuns în spatele zâmbetelor calde pe care le-am oferit întotdeauna din toată inima. Puțini oameni știu de câte ori mi-am pierdut speranța și cât m-am luptat ca să o găsesc iarăși. Puțini oameni știu de câte ori mi-a fost pustiită inima. De câte ori abandonată, de câte ori rănită. Puțini oameni știu cât și cum și pe cine am iubit cu adevărat. Puțini oameni știu cât de vinovată m-am simțit uneori și cât de greu mi-a fost să iau anumite decizi i. Puțini oameni știu câte vise mi-am risipit pentru că nu am luptat pentru ele. Puțini oameni știu câtă durere s-a aflat uneori pierdută printre câteva cuvinte. Puțini oameni știu dorul meu. Puțini oameni știu că singurătatea mă copleșește uneori. Puțini oameni știu cât de obosită sufletește mă simt în unele momente. Puțini oameni știu ce gânduri am înainte să adorm sau atunci când mă trezesc. Puțini oameni știu câtă prietenie și dragoste pot să ofer atunci când un prieten are nevoie de mine. Puțini oameni știu toate astea pentru că puțini sunt cei pe care i-a interesat. Puțini cei care au întrebat și puțini cei care au așteptat și răspunsul. Puțini cei care și-au făcut timp și puțini cei cărora le-a păsat. Puțini cei care au ascultat cu toată atenția. Sunt puțini, dar afecțiunea mea pentru ei e invers proporțională cu numărul lor!