Puțini oameni știu câte lacrimi am ascuns în spatele zâmbetelor calde pe care le-am oferit întotdeauna din toată inima. Puțini oameni știu de câte ori mi-am pierdut speranța și cât m-am luptat ca să o găsesc iarăși. Puțini oameni știu de câte ori mi-a fost pustiită inima. De câte ori abandonată, de câte ori rănită. Puțini oameni știu cât și cum și pe cine am iubit cu adevărat. Puțini oameni știu cât de vinovată m-am simțit uneori și cât de greu mi-a fost să iau anumite decizi i. Puțini oameni știu câte vise mi-am risipit pentru că nu am luptat pentru ele. Puțini oameni știu câtă durere s-a aflat uneori pierdută printre câteva cuvinte. Puțini oameni știu dorul meu. Puțini oameni știu că singurătatea mă copleșește uneori. Puțini oameni știu cât de obosită sufletește mă simt în unele momente. Puțini oameni știu ce gânduri am înainte să adorm sau atunci când mă trezesc. Puțini oameni știu câtă prietenie și dragoste pot să ofer atunci când un prieten are nevoie de mine. Puțini oameni știu toate astea pentru că puțini sunt cei pe care i-a interesat. Puțini cei care au întrebat și puțini cei care au așteptat și răspunsul. Puțini cei care și-au făcut timp și puțini cei cărora le-a păsat. Puțini cei care au ascultat cu toată atenția. Sunt puțini, dar afecțiunea mea pentru ei e invers proporțională cu numărul lor!